Premiile revistei Școlii Gimnaziale „Mihai Viteazul” „Constelații”

Numărul 17 -decembrie 2016 


Felicitări !

 Secțiunea: Desene

         Premiul I -              Andrei Anghel 5D;    50 de lei

         Premiul II     -         Oancea Sorin 5B;      40 de lei

         Premiul   III     -      Pătru Claudia Pregătitoare;   30 de lei

         Mențiune  -           Tolescu Roberto 5E;         25     de lei

Secțiunea :  Creații   

Premiul  I-    Săndulescu Yanis 8D         50 de lei

Premiul  II-    Ocnaru Andi 5B                 40  de lei

Premiul III -    Mihăilescu Alexandra 8A  30  de lei

Mentiune  I -   Stoia Cristina  5C                 25 de lei

 Mențiune II -  Niță Iuliana 8D                      25 de lei

Crăciunul  în Italia

     Pentru început, vreau să menționez că acest “Crăciun” nu este la fel peste tot…Eu asta credeam până acum  ceva ani…

Crăciunul în Italia este ceva nemaipomenit și extrem de frumos. În țara lor, spre deosebire de țara noastră, de Crăciun sunt diverse activități făcute de elevii școlilor cu sprijinul primăriei de acolo.

 Se organizează diferite spectacole de Crăciun cu diferite vedete și diferite activități.

            Una dintre cele mai răspândite activități în Italia se numește “Il Presepe”. La această activitate participă diferite clase din diferite școli…și joacă un fel de piesă de teatru, în care toți copiii primesc niște costume  și trebuie să interpreteze diferite roluri. Aceste sunt de Maica Domnului, Iosif, Iisus, locuitorii de atunci din  Betleem, Magii și așa mai departe.

         Am avut onoarea de a fi Iosif la una dintre aceste reprezentații și sincer să fiu, am rămas uimit văzând câte persoane vin să facă poze cu mine sau să ne vadă întreaga scenetă. Am rămas plăcut surprins.

          Această sărbătoare, pentru majoritatea italienilor, este cea mai importantă. O cinstesc cu foarte mare credință și bunătate.
Cadourile la ei nu sunt cadouri materiale. La ei, simpla prezență a persoanelor dragi este mulțumi-toare.

Își cinstesc foarte mult bunicii și străbunicii, cât încă mai sunt în viață. Țin foarte mult la familie și nimic nu este mai presus  decât aceasta.

            Săndulescu  Ianis,  VIII D

Târgoviște, 28  noiembrie

Dragă Tom,

     Știu că tu ai avut parte de o aventură palpitantă pe insula

Jackson. Aș vrea și eu să plec cu cei mai buni prieteni într-un loc liniștit. Crezi că mi-ai putea da câteva sfaturi legate de hrană, unelte, îmbrăcăminte și altele?  Aș fi curios să văd dacă noi am putea supraviețui așa cum ați făcut voi.

   Mi-a plăcut momentul când ați fost surprinși de o furtună și  v-a fost distrus cortul construit din niște prelate vechi. A fost de-a dreptul palpitant

   Cu siguranță voi evita să iau  pe cineva ca personajul   Alfred  Temple deoarece  nu –mi trebuie persoane îngâmfate sau care să încerce să  îndepărteze prietenii, cum a  vrut el să o îndepărteze pe Becky de tine.

Aștept cu nerăbdare vești de la tine

                      Ocnaru Andi, VB

Chimie

Când treceam pe lângă băcănie

Mi-am adus aminte, mâine am chimie!

Am fugit repede, repejor

Ca o doamnă antrenor.

Am deschis caietul iute,

De făcut trei probleme slute!

Şi am încercat şi m-am uitat,

Aveam capul încuiat!

Şi nu înţelegeam

Oare unde eu greşeam?

La  un moment dat fosfatul

S-a certat şi cu sulfatul.

Supărat şi îngâmfat,

Oxigenul a clacat.

Ce să zic de hidrogen,

Şi-a pus mască cu colagen.

M-am luat de coeficienţi

Erau tare impertinenţi!

Mi-am pus iar mâna în cap,

Pe x nu l-am aflat!

Aşadar copii cuminţi

Ascultaţi un pic și aici:

Învătaţi şi la chimie

Că nu-i mare tragedie!

Acum scuzaţi Stimaţi şi Stimate

Avem teme şi la mate!

   Mihăilescu Alexandra, VIII A

Pisica

Mă numesc Cristiana. Când eram mai mică aveam o anumită teamă față de pisici. Fugeam de ele, simțeam o frică pe care nu puteam să mi-o explic. Totuși, într-o zi, lumea mi s-a dat peste cap.

Era o zi de primăvară târzie, cu un vânt plăcut și mergeam liniștită spre școală. La un moment dat, am văzut o pisică neagră, cu ochi verzi, ce se uita la mine foarte ciudat. Parcă voia să mă posede.

A doua zi, aceeași poveste: se uita foarte profund la mine. În cinci minute am simțit cum mă transform în pisică: unghiile îmi creșteau, urechile mi se ascuțeau, iar blana îmi creștea peste tot. După transformarea mea, am              văzut-o și pe ea transformându-se în om. Încercam să explic oamenilor ce se întâmplă cu mine, dar uitasem că ei mă auzeau miorlăind. Eram disperată. Nu știam cum să fiu o pisică. Mașinile erau să mă calce. Nu mai suportam!

Tocmai când îmi pierdusem orice speranță am întâlnit o pisică albă , cu ochii albaștri. Se numea Înțeleapta. Aceasta dădea adăpost doar animalelor bune, dar neajutorate. Îmi era rușine să îi vorbesc.

La un moment dat , mi-am făcut curaj și i-am povestit tot ce mi s-a întâmplat. Împreună cu ea am pus la cale un plan pentru a distruge vraja pisicii malefice.

Pentru că m-a ajutat să redevin om, i-am rămas recunoscătoare și am adoptat-o. De atunci iubesc pisicile albe cu ochi albaștri!

  

Stoia Cristiana, V C

Lumea de vis

Este sfârșit de an și doamna profesoară de limba română ne-a dat ca temă să ne imaginăm ”Cum arată lumea perfectă”.
Am stat, m-am gândit, m-am sucit și până la urmă am ajuns la o concluzie.

  Pentru mine ținutul basmului înseamnă zâne, adică oameni  frumoși  la chip și la suflet, o lume minunată, fără griji,.

  Acolo este mereu veselie, toate  fetele sunt  prințese  care trăiesc în pace cu unicornii, ba chiar îi ajută la treburile gospodărești.

  Este lumea faptelor bune. Zânele,care își procurau praful magic din pădurea fericirii, au decis să împartă praful cu unicorni din nordul tărâmului zambilici deoarece ei nu s-au născut cu aripi ca cei din sudul ținutului.Ei după ce au aflat de fapta bună, au hotărât să-i ajute la căratul apei de la râul Bunei cuvântări care se află la zece km distanță de muntele vechii civilizații unde se aflau prințesele .

Eu dacă aș avea ocazia de a-mi alege unde vreau să stau, aș alege lumea basmului pentru că lumea este mai bună, acolo nimeni nu  râde de aspectul tău fizic, ființele magice din lumea aceea nu te judecă, nu bârfesc, ei doar conviețuiesc, se ajută la nevoie, niciodată nu spun ”nu”.

      Și dorința mea cea mai mare ar fi să vizitez toate locurile minunate din acest tărâm. De exemplu aș vrea să vizitez cascada Minunilor care se află în sud și multe alte frumuseți al ținutului.
Lumea basmului pentru mine este un colț de rai bine meritat după o zi de școală.      

                Niță Iuliana, VIII D