Comoara
lui Radu
Radu
avea șase ani și locuia într-un bloc împreună cu mama și fratele lui care avea
nouă ani. Una dintre pasiunile lui Radu era să descopere ,,comori ascunse”.
Comorile lui Radu erau lucruri precum hârtie de împachetat, tuburi, cutii de
aluminiu, de plastic. Găsea comori în tot felul de locuri: în parc, în curtea
școlii sau chiar aruncate în jurul blocului în care locuia. Pentru Radu, o comoară era ceva
folositor, aruncat de ceilalți oameni.
Într-o zi Radu a găsit o comoară lângă gardul
din parc. Era o comoară foarte prețioasă. El a privit în jur să nu cumva să-l vadă cineva, s-a aplecat și a
privit-o cu mare atenție. Era un obiect din aluminiu, cu o formă ciudată. Îl tot privea și se întreba de unde ar putea să
vină. A băgat cu grijă comoara în buzunar și
s-a dus acasă.
Ajuns
acasă, a așteptat ca fratele său să iasă la joacă, a spălat comoara cu grijă și
a ascuns-o într-o cutie mare de sub pat, în care își păstra și alte comori.
Deja se gândea la lucrurile pe care le-ar fi putut face cu ea.
Ziua următoare era sâmbătă. Radu, cu ajutorul
mamei, a întins pe masa din bucătărie multe ziare, pe care a înșirat
prețioasele comori. Apoi a început să lucreze, folosind o cutie de carton,
poleiala de la ciocolată,foarfeci,lipici,scotch și obiectul ciudat găsit în
parc. S-a apucat de lucru și imediat a construit o minunată navă spațială.
Dar
când încerca să o picteze, fratele său s-a întors acasă. L-a întrebat pe Radu:
-Ce faci aici?
-Ceva, a răspuns Radu fără să-l bage în
seamă.
-Este gunoi, s-a răstit fratele său.
Radu a încercat mai departe să nu îl bage
în seamă pe fratele lui, care tot îi spunea că acele comori ascunse sunt
murdare, că gunoiul trebuie aruncat, că nu este folosit ca să se joace
copiii cu el. A luat noua jucărie și s-a dus în camera sa.
Acolo îi plăcea tare mult să se joace cu jucăriile lui. Cel mai mult și cel mai
mult se juca cu prietenul său, un șarpe în zig-zag, făcut dintr-o bucată lungă
de hârtie de la magazin. El avea și față desenată, spate pictat, se putea
încolăci oriunde și putea asculta ideile lui Radu. Era bun prieten cu
un păianjen făcut dintr-o cutie de
chibrituri.
Au trecut zilele libere și Radu și-a
pregătit ghiozdanul pentru a doua zi. Cu grijă a pus păianjenul și șarpele în
ghiozdanul gata aranjat, știind că a doua zi
toți vor arăta lucruri de acasă.
Ajuns
la școală aștepta cu nerăbdare acest moment. Când i- a venit rândul, Radu,
chiar dacă era emoționat, a început să le vorbească copiilor despre cum
colecționa el lucruri vechi și le dădea altă viață. Dar colegii nu au fost toți
încântați de acest lucru. Au început să vorbească toți deodată. Doamna învățătoare
i-a liniștit, apoi a spus copiilor că
minunatele comori ale lui Radu vor fi începutul unui proiect al clasei, numit MEDIUL ÎNCONJURĂTOR.
Și așa toți au învățat despre gunoiul
,,murdar” cu care nu trebuiau să se joace și să-l atingă și despre gunoiul ,,
curat” cu care se puteau juca. Au realizat și ei o colecție de comori, mai
întâi din propria clasă, apoi din toată școala și din curtea școlii. Au adunat
o mulțime de comori din care au făcut jucării. Unii aduceau propriul gunoi de
acasă. Acesta a fost proiectul care i-a
plăcut cel mai mult vreodată lui Radu.
Într- o zi, către sfârșitul semestrului, Radu
nu a sosit la timp acasă. Fratele său s-a dus să-l caute la școală. El a fost
uimit să vadă întreaga clasă plină de tot felul de personaje și
creaturi, iar pe un perete era un afiș uriaș pe care scria : ,,Gunoiul
murdar și gunoiul curat” la care lucraseră toți copiii. Doamna învățătoare l-a
întâmpinat pe Dan, lăudându-l pe Radu
pentru ideea sa. L-a rugat să îi spună mamei să vină să vadă expoziția.
Dan nu
a spus niciun cuvânt. Cei doi frați s-au
îndreptat către poarta școlii unde îi aștepta mama lor. Ea l-a întrebat pe Dan:
-De ce ai stat atât de mult?
Dan nu a
răspuns, iar Radu i-a spus că s-a uitat la expoziția din clasă, rugând-o pe
mama să accepte invitația doamnei învățătoare de a o vizita.
Mama a spus că acceptă și apoi l-a
întrebat pe Dan:
-Cum este expoziția, Dan?
- Este o mulțime de gunoi!
De atunci Dan nu l-a mai necăjit
niciodată pe Radu , pentru că își făcea astfel de jucării. Chiar i-a adus odată
ceva pentru colecția lui. Era o cutie de plastic pentru acoperișul navei spațiale.
Tudorache Adina
Clasa a
III a S (acum IV S)
Proiectul educațional ECOlimpiada Elevilor-Eco-Rom Ambalaje, în parteneriat cu Ministerul Educației şi Cercetării Ştiinţifice
cu susţinerea Ministerului Mediului, Apelor şi Pădurilor și-a desemnat câștigătorii în urma unui proces de evaluare
interdisciplinar, în care au fost analizate aproape 9.000 de compuneri
despre colectarea separată şi reciclarea deşeurilor de ambalaje,
realizate de elevii de clasa a III-a din 45 de localităţi din România.
Printre câștigători se află și Adina,
care a obținut o binemeritată mențiune,
clasându-se în primii 100 de elevi câștigători.
Elevii s-au
bucurat de susţinerea comunităţii din cele 45 de localităţi participante prin
numărul de voturi unice acordate compunerilor. Ultima departajare din punct de
vedere al originalității, respectarea normelor de redactare și a temei propuse
a fost făcută de un juriu format din reprezentații Ministerului Educaţiei şi
Cercetării Știinţifice și Eco-Rom Ambalaje.
Primul vers - un cuvânt : substantivul temă ( vacanța)
Al doilea : două cuvinte : două adjective -epitete
Al treilea vers: trei verbe la gerunziu
Al patrulea vers: o propoziție
Al cincilea vers: un substantiv- metaforă pentru cuvântul tem
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu